Psalmul 21.


Dumnezeul meu, Dumnezeul
meu iubit
Pentru ce m-ai părăsit? ? ! ...
Ia aminte la mine
Că n-am alt ajutor decât pe Tine.
Cuvintele greșelilor mele Yehowa
Departe sunt de mântuirea mea.
Striga-voi ziua-n fiecare zi
Și Tu Doamne nu mă vei auzi
Și noaptea stiga-voi Stăpâne
Și Tu nu te vei gândi la mine
Iar Tu al nostru Părinte
Dumnezeul lui Israel
Ești Doamne între cele sfinte
Și laudă Ție Tatălui
Aflat în inaltul nevăzut al cerului
În Tine au nădăjduit ai noștri părinți
În zilele de dinainte
Și i-ai izbăvit pe ei
Iubite Părinte
Către Tine au strigat
Și s-au mântuit
Nu s-au rușinat că i-Ai miluit
Dar eu sunt vierme și nu om
Măritul meu Domn
Ocara oamenilor și defăimarea popoarelor
Toți cei ce m-au văzut
Grăit-au murmurând
Și capetele și-au clătinat zicând:
-”Nădăjdui-ta spre Domnul izbăvească-l și miluiască-l pe el”
Pentru că pe El îl dorește
Și către El se silește
Tu ești cel ce m-a scos
Din pântecele mamei mele
Și cel ce de la-nceput
M-a ferit de rele
La Tine strig și-acu
Că Dumnezeul meu ești doar Tu

Necazul este aproape
Nu Te depărta de la mine
Că am ajuns de rușine
Cine altul să mă asculte
Și cine poate să mă ajute? ! ...
Înconjuratu-m-au viței și tauri
îngrășați
Deschis-au gura împotriva mea
și unii și ceilalți
Ca apa m-am vărsat
Și oasele mele sau împrăștiat
Dar nimeni nu m-a cercetat
Și nimeni nu m-a ajutat
Inima mea este ca ceara
În mijlocul pieptului meu
Și se topește ca de soare vara
Iubite Tatăl meu.
Tăria mi s-a uscat ca o oală de lut
Iar limba mi s-a lipit de cerul gurii mele
Și tac ca mut.
În țărână m-ai coborât
Câini mulți m-au înconjurat
Și m-au încolțit
Adunarea celor vicleni m-a asuprit
Mâinile și picioarele mi-au fost străpunse
Numărat-au oasele mele și priveau
La mine la oasele-ascunse
Hainele mele le-au împărțit între ei
Mi-au cerut răstignirea mulți iudei
Cămașa mea au tras-o la sorți soldații romani
Că scumpă era și-ar fi făcut mulți bani
Tu Doamne nu mă lăsa de rușine
Și nu depărta sprijinul tău de la mine
Că Tu ești ajutorul meu la greu
De sabie izbăvește sufletul meu
Tăria mea
Scoate din gheara câinelui viața mea
Izbăvește-mă din gura leului
Și din coarnele taurilor
Stăpâne Yehowa
Căci Numele Tău
Îl voi spune fraților
mei Iudei
În mijlocul adunării
Și Te voi lăuda zicând:
-Lăudați-L și slăviți-l pe El
Făcătorul cerului
Pământului și mării
Lăudași-L a lui Iacov seminție
Că-n războaie și-a arătat a sa vitejie
De Dânsul toată seminția lui Israel
să se teamă
Că n-a defăimat și n-a lepădat
rugăciunea săracului
Care-n sprijin îL cheamă
N-a-ntors fața Lui de la mine
Și când am strigat către Dânsul
m-a auzit
Lauda mea în adunarea cea mare
este de la Tine
Rugăciunile mele le voi face înaintea Celor ce se tem de Tine Stăpâne
Săracii vor mânca și se vor sătura
Și pe Domnul slavei îL vor lăuda
Iar cei ce-l vor căuta în fiecare zi
În veacul vecilor vor avea inimile vii
Vor asculta și își vor aduce aminte
De puterea Cuvântului
La el se vor întoarce toate marginile pământului.
I se va închina mult popor
Toate semințiile neamurilor
A Domnului este împărăția
Și El stăpânește cu toiag de fier.
Zăbală în gură le pune
Și le îndreaptă din hamuri
Mâncat-au și s-au închinat
Înaintea Preasfântului
Toți grașii pământului
Toți cei ce se pogoară în groapă
Vor cădea înaintea Lui
Și sufletul meu prin El este viu
Iar seminția mea zi de zi
Îi va sluji.
Se va vesti Domnului care va să vină
Și va vesti dreptatea Lui poporului
Ce se va naște
Și cum Domnul a răsplătit
Pe cei fără vină
Aflați în a Lui sfântă Lumină.
Aleluia

Moldovan Pavel
14.02. 2024.
Alba Iulia